Te uită cum ninge decembre,
Spre geamuri,iubito,priveşte
Mai spune s-aducă jăratec
Şi focul s-aud cum trosneşte.
Si mînă fotoliul spre sobă,
La horn să ascult vijelia,
Sau zilele mele -totuna-
Aş vrea să le invăţ simfonia.
Mai spune s-aducă si ceaiul,
Şi vino şi tu mai aproape,
Citeşte-mi ceva de la poluri,
Şi ningă... Zăpada ne-ngroape.
Ce cald e aicea la tine,
Şi toate din casă mi-s sfinte,
Te uită cum ninge decembre...
Nu rîde,citeşte înainte.
E ziuă si ce întuneric...
Mai spune s-aducă si lampa,
Te uită,zăpada-i cât gardul,
Şi-a prins promoroaca şi clampa.
Eu nu mă duc azi acasă...
Potop e-napoi si-nainte,
Te uită cum ninge decembre,
Nu rîde,citeşte-nainte.
sâmbătă
miercuri
Esti prinsa intr-un vis
Daca vrei sa cunosti ceva, trebuie sa-i stii limitele.
Si parca lumea s-a schimbat… Sunt doar eu, cel care m-am schimbat. Si parca visele nu mai sunt vise. Au devenit idealuri.
Iar zilele… au devenit nopti. Si in aceasta lume (a mea)… ma simt altcineva. Ma simt trist si fericit, obosit si energic, imbracat si gol. Lumea s-a schimbat. Nu mai sunt eu, cel care plangea si radea…
Spune-mi, daca viata e vis si timpul difera intre noi, oare nu eu am dat sens tuturor, inclusiv tie, care altminteri n-ai fi insemnat nimic? Noi nu suntem liberi. Depindem unul de celalalt. Ca niste magneti, ne atragem intre noi. Dragostea e ca un camp magnetic, deci, doar o lege a naturii. Nimic inaltator, ci dimpotriva… iubirea e un fenomen stanjenitor-incontrolabil, coplesitor. E mai greu sa te desparti de ceva sau cineva, decat sa te apropii. SI in acest vis, curs de fluviu, te indrepti intr-o directie, dar peisajul din jur nu se mai schimba. Iar noi putem doar sa simtim ce se intampla in acest proces. Daca inchizi ochii, nu inseamna ca nu mai exista ce vedeai adineauri. Singurul lucru pe care-l poti schimba esti tu insati.
Simti cum nu esti libera? Simti cum firul de la piciorul porumbelului parca te tine si pe tine? Cum sfoara de la zmeul copilului te trage inspre el? Cum frunza care cade te atrage si pe tine? Simti cum nu esti libera?
In lumea asta poti doar sa simti. Si parca ai vrea sa te trezesti din vis, dar nu poti. Eu stiu de ce nu esti libera. Si stiu de ce nu poti sa visezi si de ce esti trista fara un motiv anume. Si de ce nu nu iti place de lume. Intotdeauna am stiut-o.
Acum am sa ti-o spun si tie: esti prinsa intr-un vis. Ca o pasare intr-un lat. Ca un zmeu intr-un *?mosorel.
Trebuie sa te eliberezi: sa dezlegi firul legat de piciorul pasarii, sa dai drumul sforii de la zmeu. Lasa frunza sa cada. Nu te mai impotrivi. Da-i voie sufletului sa zboare si nu-ti fie teama ca il vei pierde. Sa nu tii la sufletul tau, fiindca, astfel nu esti libera.
Daruieste-te lumii, iar lumea ti se va darui tie. Invata sa iubesti lumea iar ea te va invata cum sa visezi din nou si cum sa te bucuri chiar si cand esti trista. Pentru ca fericirea si dragostea nu sunt decat fenomene fizice; si toate gandurile tale, la fel, sunt simple impulsuri cu frecventa si perioada. Gandul tau nu e cu nimic special fata de gandurile celorlalti. Tu nu esti cu nimic speciala fata de ceilalti, decat prin faptul ca esti singura care ai citit ce am scris. Ar trebui sa te gandesti la asta.
Si parca lumea s-a schimbat… Sunt doar eu, cel care m-am schimbat. Si parca visele nu mai sunt vise. Au devenit idealuri.
Iar zilele… au devenit nopti. Si in aceasta lume (a mea)… ma simt altcineva. Ma simt trist si fericit, obosit si energic, imbracat si gol. Lumea s-a schimbat. Nu mai sunt eu, cel care plangea si radea…
Spune-mi, daca viata e vis si timpul difera intre noi, oare nu eu am dat sens tuturor, inclusiv tie, care altminteri n-ai fi insemnat nimic? Noi nu suntem liberi. Depindem unul de celalalt. Ca niste magneti, ne atragem intre noi. Dragostea e ca un camp magnetic, deci, doar o lege a naturii. Nimic inaltator, ci dimpotriva… iubirea e un fenomen stanjenitor-incontrolabil, coplesitor. E mai greu sa te desparti de ceva sau cineva, decat sa te apropii. SI in acest vis, curs de fluviu, te indrepti intr-o directie, dar peisajul din jur nu se mai schimba. Iar noi putem doar sa simtim ce se intampla in acest proces. Daca inchizi ochii, nu inseamna ca nu mai exista ce vedeai adineauri. Singurul lucru pe care-l poti schimba esti tu insati.
Simti cum nu esti libera? Simti cum firul de la piciorul porumbelului parca te tine si pe tine? Cum sfoara de la zmeul copilului te trage inspre el? Cum frunza care cade te atrage si pe tine? Simti cum nu esti libera?
In lumea asta poti doar sa simti. Si parca ai vrea sa te trezesti din vis, dar nu poti. Eu stiu de ce nu esti libera. Si stiu de ce nu poti sa visezi si de ce esti trista fara un motiv anume. Si de ce nu nu iti place de lume. Intotdeauna am stiut-o.
Acum am sa ti-o spun si tie: esti prinsa intr-un vis. Ca o pasare intr-un lat. Ca un zmeu intr-un *?mosorel.
Trebuie sa te eliberezi: sa dezlegi firul legat de piciorul pasarii, sa dai drumul sforii de la zmeu. Lasa frunza sa cada. Nu te mai impotrivi. Da-i voie sufletului sa zboare si nu-ti fie teama ca il vei pierde. Sa nu tii la sufletul tau, fiindca, astfel nu esti libera.
Daruieste-te lumii, iar lumea ti se va darui tie. Invata sa iubesti lumea iar ea te va invata cum sa visezi din nou si cum sa te bucuri chiar si cand esti trista. Pentru ca fericirea si dragostea nu sunt decat fenomene fizice; si toate gandurile tale, la fel, sunt simple impulsuri cu frecventa si perioada. Gandul tau nu e cu nimic special fata de gandurile celorlalti. Tu nu esti cu nimic speciala fata de ceilalti, decat prin faptul ca esti singura care ai citit ce am scris. Ar trebui sa te gandesti la asta.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
